(Youtube)
Avem aici un mix inedit de piese din folclorul est european și lucrări elegante de G.P. Telemann, un contemporan al lui J.S. Bach, foarte popular la curțile principilor germani. Alăturarea nu e chiar absurdă — multe din formele muzicale ale barocului își au rădăcinile în cântece și dansuri din folclorul local. O parte din piesele populare de pe acest album au fost culese chiar de către Telemann, care avea o fascinație pentru creativitatea lăutarilor.
În cuvintele lui François Lazarevitch, conducătorul grupului Les Musiciens de Saint Julien:
„Adevărata frumusețe barbară” a muzicii pe care Telemann a descoperit-o în timpul unei călătorii în Silezia (Polonia) în 1705 i-a stârnit acestuia un mare entuziasm. Descrierile muzicienilor locali, și în special a interpreților la cimpoi, reprezintă un moment delicios în autobiografia sa. Telemann este fascinat de „minunata lor inspirație atunci când își dau frâu liber fanteziei, imediat ce dansatorii se odihnesc”, atât de mult încât „cineva atent ar putea, în opt zile, să preia de la ei idei care să dureze o viață întreagă”.
Iar aceasta este exact ceea ce a făcut Telemann, bazându-se foarte mult pe aceste melodii distincte pentru a le „îmbrăca în costume italienești, cu alternanțele părților de adagio și allegro”. Desigur, cuvintele lui Telemann mi-au stârnit imaginația. Iar atracția deosebită a acestor lucrări „sălbatice” m-a făcut să doresc să combin o varietate de alte surse în cadrul aceluiași program: dansuri poloneze culese de Telemann (manuscrisul Rostosck), muzică populară veche din Europa de Est din manuscrisul Uhrovska (muzică „țigănească” din jurul anului 1730, Slovacia), precum și muzică tradițională din Polonia, Moravia, România, Ucraina, ale cărei melodii și ritmuri sunt încă apropiate de cele auzite de Telemann.
Duminică, 26 noiembrie, François Lazarevitch și Les Musiciens de Saint Julien vor concerta la Sala Radio, cu un repertoriu de piese de pe acest album. Biletele se pot achiziționa de pe eventim.