Fandango
Această piesă a lui Santiago de Murcia (1673 - 1739) e un argument bun în favoarea interpretării informate istoric.1 Pe o chitară clasică obișnuită și în mâinile unui chitarist format sub canoanele muzicii romantice, piesa și-ar pierde mult din vibe-ul sălbatic, „lăutăresc”. Muzica flamenco încă nu apăruse în vremea lui Murcia, dar îi putem observa o parte din rădăcini aici.
Stefano Maiorana nu e un artist foarte prolific — mai are doar două albume pe lângă ăsta, cu muzică de theorbo — dar virtuozitatea nu îi poate fi pusă la îndoială. Instrumentul la care cântă aici se numește chitară barocă, dar contemporanii lui Santiago de Murcia îi spuneau probabil simplu chitară sau chitară spaniolă. Dincolo de formă și dimensiuni, se mai deosebește de chitara clasică prin faptul că are cinci corzi duble. A șasea s-a adăugat abia un secol mai târziu, când progresase și tehnica de producție a corzilor metalice și s-a renunțat la dublarea lor.