Când ne cheamă Marco la el, după ce ne duce iar printr-un periplu pe youtube prin momentele cheie din istoria rapului, îmi zice sarcastic „pune și tu niște de-alea, Marin Marais de-ale tale”. Niciodată nu o să încetez să fiu frapat când aud numele acestui compozitor relativ minor de la curtea lui Louis XIV ieșind din gura lui Marco. Nu vorbim niciodată despre barocul franțuzesc ori despre suite pentru viola da gamba — doar m-a ținut minte pentru că acum aproape 20 de ani am postat un portret al lui Marin Marais pe un thread de „ghiciți artistul”, un gest de un extravagant și repulsiv snobism pentru acea vreme. Dar noi tot prieteni am rămas.