La începutul secolului al XVII-lea, când chitara barocă începea să prindă avânt, italianul Carlo Montesardi tipărea un volum numit „O nouă metodă de învățat dansuri pentru chitara spaniolă, fără cifre sau note”. Pentru că atât tabulaturile cât și notele muzicale erau prea greoaie pentru a reda acompaniamentul obișnuit pe chitară, Montesardi a prezentat un sistem simplificat, în care fiecare acord avea asociată o literă. În felul ăsta, pentru a învăța o piesă un chitarist avea nevoie doar de o succesiune de litere și un