Între instrumentele de epocă cu coarde ciupite, chitara renascentistă este probabil cea mai puțin apreciată. Și într-un fel e de înțeles — repertoriul ei este modest, împărțit în câteva volume de tabulaturi, plus fragmente găsite pe câte un colț de manuscris. Nici capabilitățile sale muzicale nu sunt impresionante. Cele patru corzi duble ale sale fac dificile pasajele în contrapunct care erau în vogă pe lăutele contemporane. Cel mai probabil chitara era folosită doar pentru a cânta progresii simple de acorduri, menite să acompanieze un cântăreț ori alt instrument solist.